În postarea trecută promiteam poveşti frumoase, so here they are.
Ziua 1
Plecăm pe la un 4 din Bucureşti, ajungem în Drobeta pe la 8, toate bune şi frumoase, fericiți că nu am avut nicio problemă pe drum. La vamă, nici urmă de coadă, eram în culmea fericirii. Calculasem că vom pierde ceva timp aşteptând să trecem Dunărea. Aşadar, dăm de un polițist drăguț, care ne dă o veste nu tot atât de frumoasă: urma să ne expire ITP-ul în vreo două zile. Ne trimite la un service autorizat undeva la un kilometru înspre Drobeta şi acolo aflăm că nu s-au deschis înca serverele. Super. Aveam de aşteptat până la 9, iar apoi vreo jumătate de oră până ne făcea inspecția. Atunci să vezi criză... Chiar dacă recuperasem timpul calculat în plus la vamă, acum avea să fie pierdut la service-ul auto. Eu, cum sunt o organizată şi jumătate, deja mă apucasem să schimb câte ceva prin traseu, aproape că am şi sunat la hotel să anunț că ajungem mai târziu decât programasem(ceea ce după, s-a şi întâmplat). Până la urmă am reușit să plecăm pe la un 10 şi, fără probleme, ne îndreptăm către Slovenia. Noroc cu drumurile lor foarte bune, am reuşit să ajungem chiar şi la Ljubljana să luăm cina.
De reținut este faptul că în Serbia şi Croația se plăteşte autostrada, după modelul italienilor, iar în Slovenia se cumpără vignetă şi costă 15 euro/7 zile.
Am ajuns in Ljubljana undeva pe la 7 seara, am explorat un pic zona şi apoi ne-am aşezat să mâncăm. Am rămas şocați de cât de dezvoltat şi cochet este oraşul, de cât de plin era de turişti vineri seara. Noi am avut cazare în Postojna, un orăşel la cam 50 km de Ljubljana, aşa că ne-am grăbit şi nu am apucat să vizităm oraşul cum se cuvenea, însă mâncarea tradițională, îți spun, bună de te lingi pe degete- iar acest compliment vine de la gourmandă înnăscută.
Aici am închiriat un apartament foarte drăguț, curat şi camerele încăpătoare. A fost foarte amuzant că mica recepție imporvizată la intrarea în bloc fusese închisă cu mult timp înainte să ajungă întârziații de noi, iar proprietara controla accesul cu ajutorul unei telecomenzi de acasă. Aşa că noi am fost nevoiți să sunăm la un interfon, conectat la numărul ei de telefon, iar ea ne-a deschis uşa. Şi uite cum am intrat noi în aşa-zisul hotel.
Ziua 2
Ziua 1
Plecăm pe la un 4 din Bucureşti, ajungem în Drobeta pe la 8, toate bune şi frumoase, fericiți că nu am avut nicio problemă pe drum. La vamă, nici urmă de coadă, eram în culmea fericirii. Calculasem că vom pierde ceva timp aşteptând să trecem Dunărea. Aşadar, dăm de un polițist drăguț, care ne dă o veste nu tot atât de frumoasă: urma să ne expire ITP-ul în vreo două zile. Ne trimite la un service autorizat undeva la un kilometru înspre Drobeta şi acolo aflăm că nu s-au deschis înca serverele. Super. Aveam de aşteptat până la 9, iar apoi vreo jumătate de oră până ne făcea inspecția. Atunci să vezi criză... Chiar dacă recuperasem timpul calculat în plus la vamă, acum avea să fie pierdut la service-ul auto. Eu, cum sunt o organizată şi jumătate, deja mă apucasem să schimb câte ceva prin traseu, aproape că am şi sunat la hotel să anunț că ajungem mai târziu decât programasem(ceea ce după, s-a şi întâmplat). Până la urmă am reușit să plecăm pe la un 10 şi, fără probleme, ne îndreptăm către Slovenia. Noroc cu drumurile lor foarte bune, am reuşit să ajungem chiar şi la Ljubljana să luăm cina.
De reținut este faptul că în Serbia şi Croația se plăteşte autostrada, după modelul italienilor, iar în Slovenia se cumpără vignetă şi costă 15 euro/7 zile.
Am ajuns in Ljubljana undeva pe la 7 seara, am explorat un pic zona şi apoi ne-am aşezat să mâncăm. Am rămas şocați de cât de dezvoltat şi cochet este oraşul, de cât de plin era de turişti vineri seara. Noi am avut cazare în Postojna, un orăşel la cam 50 km de Ljubljana, aşa că ne-am grăbit şi nu am apucat să vizităm oraşul cum se cuvenea, însă mâncarea tradițională, îți spun, bună de te lingi pe degete- iar acest compliment vine de la gourmandă înnăscută.
Aici am închiriat un apartament foarte drăguț, curat şi camerele încăpătoare. A fost foarte amuzant că mica recepție imporvizată la intrarea în bloc fusese închisă cu mult timp înainte să ajungă întârziații de noi, iar proprietara controla accesul cu ajutorul unei telecomenzi de acasă. Aşa că noi am fost nevoiți să sunăm la un interfon, conectat la numărul ei de telefon, iar ea ne-a deschis uşa. Şi uite cum am intrat noi în aşa-zisul hotel.
 |
| //aici port tricou Bershka Men, pantaloni scurți Bershka, adidași Vans Slip On, geantă Massimo Dutti\\ |
De dimineață am făcut check-out-ul şi apoi am plecat către peştera găzduită de oraş, care a şi fost desemnată cea mai mare din Europa. Intrarea a costat undeva la 20 euro/adult, iar pentru elevi şi studenți au o reducere de 3 sau 4 euro, fără să fie nevoie de carnet sau legitimație. Noi am luat bilete doar pentru peşteră, însă au şi pachete cu Vivarium Proteus, unde poți vedea ce vietăți se ascund în întunericul subteran, sau cu palatul miedeval, care este ataşat altei peşteri, loc în care se ascundeau în caz de atac. Interesant este faptul că mai mereu sunt găzduite în peşteră diferite expoziții, pentru care există pachete Peşteră+Vivarium Proteus+ expoziție.
Peştera merită, atât pot spune. Este magnific, prima jumătate de oră mergi cu trenulețul, iar apoi pe jos cam o oră. Este foarte frig înăuntru, așa că ar trebui să fii echipat ca să te poți bucura cu adevărat de ceea ce vezi. Și dacă nu, poți închiria cu 3 euro de la intrare o geacă, aşa cum am făcut şi eu.
Tot aici găseşti şi cea mai mică peşteră din lume, după cum glumea ghidul. Am încercat să facem poze, dar cum eu -presată de timp fiind- m-am grăbit, nici că a ieşit vreuna ca să-ți arăt. Aşa că va trebui să te duci şi tu acolo ca să vezi dulcegăria de grotă.
La prânz am plecat către Italia, iar povestea continuă...
P.S.: Ți-am lăsat link-ul atașat fiecărui loc despre care ți-am vorbit.
Peştera merită, atât pot spune. Este magnific, prima jumătate de oră mergi cu trenulețul, iar apoi pe jos cam o oră. Este foarte frig înăuntru, așa că ar trebui să fii echipat ca să te poți bucura cu adevărat de ceea ce vezi. Și dacă nu, poți închiria cu 3 euro de la intrare o geacă, aşa cum am făcut şi eu.
Tot aici găseşti şi cea mai mică peşteră din lume, după cum glumea ghidul. Am încercat să facem poze, dar cum eu -presată de timp fiind- m-am grăbit, nici că a ieşit vreuna ca să-ți arăt. Aşa că va trebui să te duci şi tu acolo ca să vezi dulcegăria de grotă.
La prânz am plecat către Italia, iar povestea continuă...
 |
| //intrarea în peșteră se face prin această clădire\\ |
 |
| //aceasta este intrarea cea veche, care poate fi observată abia la ieşirea din peşteră\\ |
 |
| //pentru că este foarte frig în peşteră, la intrare se pot închiria „mantii de vampir”, după cum glumeam cu tata\\ |
P.S.: Ți-am lăsat link-ul atașat fiecărui loc despre care ți-am vorbit.
No comments:
Post a Comment