V de la orașul lui Casanova #travelerlife

     După maratonul de o mie și ceva de kilometri pe care l-am făcut în prima zi, în dimineața celei de-a doua am făcut o vizită peşterii din Postojna- vezi postarea anterioară-. Apoi am plecat spre Italia, iar până în două eram deja în Veneția, chiar dacă nu era trecută în traseu.
    Totul începuse cu o seară înainte, în drum spre cazare, când tata a văzut un indicator către „orașul pe apă”. Mai în glumă, mai în serios, a întrebat dacă oprim. Răspunsul meu a venit abia după ce am mai analizat o dată programul din ziua următoare. Fusese la început aruncat într-un colț pe ciornă, însă nu a ajuns pe „curat” din cauza faptului că eu îmi doream foarte mult să revizităm Verona(a patra oară, aș putea adăuga). Şi pentru că aceste două orașe se află la doar o oră diferență, aveam de ales una dintre ele. Să-ți mai spun că pe scumpa de Veneția am vizitat-o o singură dată și nici atunci „ca la carte”? Nu mă întreba ce a fost în capul meu de nu am trecut-o...
       Deci, am acceptat oferta propusă de tata, cu gândul că vom fi deja pe autostradă spre Verona la ora 3 și jumătate, iar la doar o oră mai târziu îmi voi putea admira priveliștea de la balconul Julietei.




 
         Scurtă inițiere în tainele oraşului

     Veneția este împărțită în 6 sestiere(cartiere de-ale noastre), cea mai renumită fiind San Marco, unde se află şi piața și piațeta cu acelaşi nume, despre care Napoleon spunea odată că este cel mai elegant salon al Europei. Piazza găzduiește Basilia di San Marco, iar Piazzetta se întinde către lagună cu două mari clădiri impozante: pe partea stângă, cum ieși din piață se află Palazzo Ducale(Palatul Dogilor), iar în dreapta Librăria Sansoviniana.
     În oraş nu se intră cu maşina și ai la dispoziție trei parcări imense unde să-ți lași automobilul. Cel mai departe cu cele patru roți poți să ajungi în Piazzale Roma, unde există vreo două parcări care îți promit încă de la intrare nişte cozi infernale şi o adevărată luptă pentru un loc. Tot de aici poți lua un vaporaş care te duce în centru, singurul lor mijloc de transport sau un fel de tren care are doar trei opriri: Piazzale Roma, portul şi parcarea de la intrarea în Veneția, toate fiind foarte aproape una de cealaltă.

//Piazzetta di San Marco\\

         Top 5 lucruri de făcut în Veneția

     1. În primul rând, nu face greșeala de a-i aloca orașului doar două ore, pentru că nu vei apuca să guști cu adevărat din frumusețea Veneției. Cum spuneam mai sus, noi am petrecut aici două ore doar plimbându-ne și admirând străduțele și podurile.

    2. După ce ți-ai rezervat mai mult de jumătate de zi, îți recomand să te așezi la un restaurant cu vedere la apă, precum cel din imagine și să mănânci un Tiramisu de la el de-acasă. Cel mai bine ar fi chiar să te interesezi pe internet și să faci rezervare în prealabil.

    3. Savurează o cafea în inima orașului, admirând Basilica și Piazzetta.

    4. Plimbă-te cu gondola. Păi cum să ajungi la Veneția și să nu-ți săruți marea iubire sub podul reprezentativ?

    4 bis. Plimbă-te cu WaterBus. Prețurile pentru inchirierea gondolei pot fi destul de ridicate, însă poți admira și cu acest vaporaș minunățiile orașului.

     5. Cumpărături! După cum se știe, Italia este vestită materialelor fine si a magazinelor luxoase. Te invit să faci o plimbare pe străduțele ce înconjoară Piazza di San Marco, unde vei găsi unele dintre cele mai scumpe magazine, dar și unele accesibile tuturor buzunarelor.

//Din Piazzetta San Marco poți admira Biserica San Giorgio Maggiore, unul dintre cele mai importante puncte de reper din oraș\\ 

        Ce-am făcut noi

     Noi am parcat maşina exact la intrarea în oraș, foarte aproape de portul principal. Am ales aici pentru că timpul şi răbdarea nu ne permiteau să stăm zeci de minute la cozile despre care ți-am povestit mai sus. Apoi am luat trenulețul şi am coborât la ultima stație. De acolo am luat-o la pas spre vestita Piazza di San Marco, ceea ce nu-ți recomand dacă ți-ai alocat numai o oră vizitei întregului oraş. Negrăbindu-ne şi admirând fiecare mică piață, nouă ne-a luat cam două ore să ajungem în "centrul centrului", cu toate că a meritat.














    Ajunși în piață, cu mult după ce ora de plecare trecuse și, totodată, cu mine stresată de timpul pe care îl organizasem cu atâta strictețe, am apucat să admirăm arhitectura și să boicotim nițel faptul că Basilica era acoperită de schele. Din cauza asta, nici pozele nu au reușit să readucă în întregime imaginea bisericii, însă te voi lăsa pe tine să descoperi frumusețea ei atunci când vei vizita orașul.

//așa arată o stație WaterBus\\

//Basilica di San Marco\\

//Basilica di San Marco; se poate observa cum sunt agățate schelele de ea\\

      Așadar, putem chiar să spunem că am văzut Veneția în mare parte, ca un călător adevărat şi nu ca un turist. Asta pentru că, în afară de bisericile în care mama a ținut să intre, nu am vizitat muzee sau galerii. Tu? O vei trece în lista de vacanțe?
      Dacă am ajuns până la urmă la Verona şi dacă am atins sânul Julietei, îți povestesc data viitoare. Plus aventurile de la Firenze.


      Am ales să port: ie cu mânecă scurtă Bershka, pantaloni scurți Bershka, sandale cumpărate din orașul cu pricina/ teniși Vans, geantă Massimo Dutti.

Postojna şi aventurile de la vamă #travelerlife

   În postarea trecută promiteam poveşti frumoase, so here they are.

       Ziua 1
    Plecăm pe la un 4 din Bucureşti, ajungem în Drobeta pe la 8, toate bune şi frumoase, fericiți că nu am avut nicio problemă pe drum. La vamă, nici urmă de coadă, eram în culmea fericirii. Calculasem că vom pierde ceva timp aşteptând să trecem Dunărea. Aşadar, dăm de un polițist drăguț, care ne dă o veste nu tot atât de frumoasă: urma să ne expire ITP-ul în vreo două zile. Ne trimite la un service autorizat undeva la un kilometru înspre Drobeta şi acolo aflăm că nu s-au deschis înca serverele. Super. Aveam de aşteptat până la 9, iar apoi vreo jumătate de oră până ne făcea inspecția. Atunci să vezi criză... Chiar dacă recuperasem timpul calculat în plus la vamă, acum avea să fie pierdut la service-ul auto. Eu, cum sunt o organizată şi jumătate, deja mă apucasem să schimb câte ceva prin traseu, aproape că am şi sunat la hotel să anunț că ajungem mai târziu decât programasem(ceea ce după, s-a şi întâmplat). Până la urmă am reușit să plecăm pe la un 10 şi, fără probleme, ne îndreptăm către Slovenia. Noroc cu drumurile lor foarte bune, am reuşit să ajungem chiar şi la Ljubljana să luăm cina.
    De reținut este faptul că în Serbia şi Croația se plăteşte autostrada, după modelul italienilor, iar în Slovenia se cumpără vignetă şi costă 15 euro/7 zile.
     Am ajuns in Ljubljana undeva pe la 7 seara, am explorat un pic zona şi apoi ne-am aşezat să mâncăm. Am rămas şocați de cât de dezvoltat şi cochet este oraşul, de cât de plin era de turişti vineri seara. Noi am avut cazare în Postojna, un orăşel la cam 50 km de Ljubljana, aşa că ne-am grăbit şi nu am apucat să vizităm oraşul cum se cuvenea, însă mâncarea tradițională, îți spun, bună de te lingi pe degete- iar acest compliment vine de la gourmandă înnăscută.
     Aici am închiriat un apartament foarte drăguț, curat şi camerele încăpătoare. A fost foarte amuzant că mica recepție imporvizată la intrarea în bloc fusese închisă cu mult timp înainte să ajungă întârziații de noi, iar proprietara controla accesul cu ajutorul unei telecomenzi de acasă. Aşa că noi am fost nevoiți să sunăm la un interfon, conectat la numărul ei de telefon, iar ea ne-a deschis uşa. Şi uite cum am intrat noi în aşa-zisul hotel.
 

 //aici port tricou Bershka Men, pantaloni scurți Bershka, adidași Vans Slip On, geantă Massimo Dutti\\

  

          Ziua 2 

      De dimineață am făcut check-out-ul şi apoi am plecat către peştera găzduită de oraş, care a şi fost desemnată cea mai mare din Europa. Intrarea a costat undeva la 20 euro/adult, iar pentru elevi şi studenți au o reducere de 3 sau 4 euro, fără să fie nevoie de carnet sau legitimație. Noi am luat bilete doar pentru peşteră, însă au şi pachete cu Vivarium Proteus, unde poți vedea ce vietăți se ascund în întunericul subteran, sau cu palatul miedeval, care este ataşat altei peşteri, loc în care se ascundeau în caz de atac. Interesant este faptul că mai mereu sunt găzduite în peşteră diferite expoziții, pentru care există pachete Peşteră+Vivarium Proteus+ expoziție.

     Peştera merită, atât pot spune. Este magnific, prima jumătate de oră mergi cu trenulețul, iar apoi pe jos cam o oră. Este foarte frig înăuntru, așa că ar trebui să fii echipat ca să te poți bucura cu adevărat de ceea ce vezi. Și dacă nu, poți închiria cu 3 euro de la intrare o geacă, aşa cum am făcut şi eu.
    Tot aici găseşti şi cea mai mică peşteră din lume, după cum glumea ghidul. Am încercat să facem poze, dar cum eu -presată de timp fiind- m-am grăbit, nici că a ieşit vreuna ca să-ți arăt. Aşa că va trebui să te duci şi tu acolo ca să vezi dulcegăria de grotă.
     La prânz am plecat către Italia, iar povestea continuă...

//intrarea în peșteră se face prin această clădire\\ 

//aceasta este intrarea cea veche, care poate fi observată abia la ieşirea din peşteră\\ 

//pentru că este foarte frig în peşteră, la intrare se pot închiria „mantii de vampir”, după cum glumeam cu tata\\

P.S.: Ți-am lăsat link-ul atașat fiecărui loc despre care ți-am vorbit.

#travelerlife

   Heihei!
   Într-una dintre postările trecute vă povesteam despre cum am ajuns eu să planific vacanța de familie din acest an. Ei, bine, câteva lucruri s-au schimbat de atunci, precum faptul că "mergem doar până la Cinque Terre" s-a transformat în "hai să dăm o fugă şi până la Barcelona". Asta pentru că Italia a fost cam anual în lista noastră de țări de vizitat şi mai mereu a câştigat detaşat, dată fiind iubirea mea incontestabilă pentru acest muzeu în aer liber.
    Traseul a fost cel mai uşor lucru de realizat pentru că eram hotărâți: circuit în golful mediteraneean cu maşina personală. Ştiam că vrem să ieşim prin Serbia şi că vrem să ajungem până la Barcelona. Deci ştiam de unde pornim şi unde vrem să ajungem, ce ne trebuia mai mult de atât?
    După ce ne-am hotărât în mare care va fi traseul, am început să căutăm atracțiile turstice şi hoteluri. Cazarea am rezervat-o în totalitate pe booking.com, lucru pe care vi-l recomand cu mare drag. Până acum am dormit la două pensiuni de familie şi la un B&B. Toate trei foarte frumoase şi curate; pot spune că singurul dezavantaj a fost că nu am avut mic dejun la cele două pensiuni, însă bucătăria ne-a stat la dispoziție 24/7 sau.. mai bine zis 24/1 :)
    Acum ne-m cazat la Corva, foarte aproape de Cinque Terre, iar priveliştea... de vis! Vă las aici un mic teaser, însă vă voi povesti în altă postare despre această parte a Italiei. Totuşi... să o luam cu începutul, nu?
    Promit că zilele viitoare vă voi scrie despre aventura de la vamă, cum am descoperit în ultimul moment că ne-a expirat ITP-ul, despre Ljubljana şi cum am înghețat în cea mai mare peşteră din Europa, locul în care o găseşti şi pe cea mai mică din lume.
     See you soon!