Wanna play a game? #travelerlife

      Iată-ne ajunși în Genoa, în Piazza Ferrari, renumita piață a căror clădiri pot fi recunoscute din cărți, filme sau picturi. Una dintre cele mai renumite din lume, găzduiește aici o fântână imensă cu care nu m-am putut abține să nu mă pozez.

    

      V-am mai zis cat de mâncăcioasă pot să fiu? Și că am un început de rău de mașină? Ei, bine, numai așa mă pot scuza pentru puținele poze din ziua în care am vizitat Genoa și Sanremo. Era cald, italienii la fel de ospitalieri ca de obicei, însă eu nu aveam nicio treabă. Mie îmi era rău și basta! 

      Genoa, un oraș formidabil(deși tot Florența rămâne orașul meu preferat), cu galerii care mai de care mai aurite și mai puse în mijlocul străzii. La propriu vorbind. Știi cum sunt clădirile alea care continuă peste trotuar? Gen nu au parter, dar restul etajelor le au. Ei, bine, așa erau și aici. Iar tavanul trotuarului, ca să-i spun așa... wow! Mai ceva ca cerul! Adevărate opere de artă!

      În Sanremo ne-am plimbat muult și chiar am făcut cunoștiință cu Nobel... sau mai bine zis cu ultima rezidență a lui dinainte să moară. Oraș de vis, cu vile care mai de care mai elegante și cu o verdeață în curteee... Care apropo, era imensă, plină de palmieri și plante exotice, SU-PER-BĂ, jur!

     Acolo am ajuns la casino, cel mai vechi din istoria Italiei și unde mesele de poker și aparatele erau destul de ocupate pentru acea oră, cam în mijlocul zilei. Și la Biserica Rusă; o bisericuță mică, așezată fix lângă cazino, în caz că ai fi considerat că ai păcătuit prea mult.

//La Genoa și Sanremo am purtat tricou BSK for Men, shorts Bershka și VANS motiv marinăresc\\

     În acea seară ne-am cazat în Beau Soleil, un oraș din Franța la nici măcar o sută de metri distanță de Monte-Carlo. Cum ar veni, dacă am fi vrut să ne jucăm un pic de-a românașii și am fi scuipat niște semințe de la balcon, ele ar fi căzut direct în Monaco. Apartamente superbe, micuțe și franțuzești, mișto pentru a o seară romantică în care vrei să admiri marea de la înălțime. 

    Acolo ne-am distrat de minune alături de niște prieteni de-ai noștri dragi și am vizitat Monaco pentru a treia oară. Un oraș superb, un oraș scump, dar dacă nu vrei să te umfli în pene că ai ajuns până acolo și că ai făcut diverse lucruri, nu ai cum să te plângi că ai rămas cu portofelul gol. Nu-ți imagina că ți se ia taxă de stat pe trotuar sau pe făcut poze. Asta dacă nu vrei să faci poze cu maimuța, aici te descurci singur. 

    După vizita în Monaco și o cafea la Café de Paris, în fața cazinoului, am fugit la Saint Tropez pentru o mică repriză de stat la soare și admirat yacht-urile din larg. Noi am fost la Pampellone, cea mai faimoasă plajă privată, care acum nu mai e chiar atât de privată, însă e foarte mare(atrage zilnic cam 30.000 de turiști). 

//La Monaco am purtat tricou Abercrombie& Fitch, bulgi Bershka, sandale din Veneția și părul meu roz\\

   Ironic a fast când am ajuns la plajă că am nimerit fix în același loc unde mai fusesem acum doi și, respectiv, 5 ani. Locul de vis, așa cum îl știam, iar pentru mine a fost destul de emoționant.

    Acum doi ani eram proaspăt devenită boboacă în C.N. Grigore Moisil, bloggeriță și, în afară de notele măricele din examen, nu mă puteam mândri cu multe alte lucruri. Am ajuns acolo și am stat cu mine. Atunci a fost prima oară când am înțeles că trebuie să mă ocup de viitorul meu. Mi-am pus niște dorințe și mi-am promis că le voi îndeplini, că data viitoare când mă voi întoarce pe Coasta de Azur voi avea măcar câteva din ele „checked”. Și așa a fost. Întoarsă aici, am realizat câte lucruri am făcut. Sunt elevă cu note bune, mă țin de școală și, pe lângă asta, sunt voluntar la evenimente recunoscute internațional. Blog-ul începe să prindă din ce în ce mai mult contur. Fashion bloggerițe din străinătate, Polonia, Cehia, Anglia, Franța, mă urmăresc și îmi apreciază stilul. Harta începe să se înverzească în părți ale lumii care nu credeam vreodată că vor auzi de blog-ul meu. Rusia, Australia, unele zone ale Americii... 

     Iar pentru asta, eu vă mulțumesc! Pentru că îmi citiți postările, pentru că mă apreciați, pentru că mă ajutați să cresc și că mă mai trageți de mânecuță când nu fac ceva bine. Și pentru cele 2000 de vizualizări din ultimele luni. MULȚUMESC!

//La Saint-Tropez am purtat bandeau roz pal Victoria's Secret și bikini cheeky turcoaz Victoria's Secret\\

      

În curând despre Marseille și Camargue, locul unde mi-am întâlnit surorile mele de sânge și de specie.

Până atunci ne vedem pe Facebook, Instagram sau ask.fm, unde aștept întrebările și sugestiile voastre legate de următoarele postări. Pup!

Atenție, cade turnu'!

    Și cum ziceam, am ajuns și la Pisa în aceeași zi cu Firenze. Aici am dormit, la o vilă, afacere de familie. Sincer vă spun că acest tip de cazări din Italia sunt super drăguțe și intime, perfecte dacă ești mai obosit decât un soldat venit din război. Și crede-mă că ești, dacă faci un maraton de muzee și străduțe italienești la care oricum ajungi să visezi toată noaptea.

     Nu am apucat să vizităm prea mult Pisa pentru că era deja târziu, iar a doua zi ne așteptau cele 5 sate ascunse. Așa că am admirat turnulețul care „stătea să cadă”, ne-am plimbat printre străduțe și am mâncat, desigur. Păi se putea? :) 

        

    Acolo am primit și primele complimente de la niște străini. Adică deși multă lume întorcea capul după părul meu roz magenta(la vremea aia), niciodată nu fusesem oprită până atunci. Un grup de fete de 17-18 ani, poate 20, why not, m-au oprit pe stradă, întrebându-mă cum am reușit să îmi fac acea culoare extravagantă. Ei bine, o să vorbesc și despre asta pentru că multă lume mă întreabă, mai ales de reacții și de cum nu mi s-a degradat părul după ce a fost atât de chinuit, recunosc, doar pentru a-mi satisface mie răsfățul.

     Revenind la oile noastre, după Pisa și turnul ei înclinat, am fugit la Cinque Terre, prima oprire mai lungă din vacanța noastră. Mai lungă însemnând de două zile, ca să ne înțelegem. 

     Cinque Terre, tradus, înseamnă Cele cinci pământuri, referindu-se la cele cinci sate: Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola și Riomaggiore. Ele se află între Pisa și Genova, în munții Apenini. O, Doamne, locul acela este Raiul pe Pământ, jur. Casele colorate, palmierii, vinul La Sciachetrà(specific locului) și foccacia, care, apropo, este originară tot de acolo, nu se compară cu niciun zgârie nori, mai ales dacă sunt „simțite” toate în același timp. 

   Dacă ești norocos și prinzi vreme bună, te poți plimba cu vaporașele turistice care au opriri dese în fiecare sat, ceea ce și este recomandat pentru că priveliștea de pe mare a caselor ascunse în munți este de vis. Sau dacă nu, cum ni s-a întâmplat nouă, poți lua trenul care are și el oprire în toate cele 5 locuri. Singurul lucru de menționat este că în Corniglia nu există port, deci nici bărcile/ vaporașele nu pot opri acolo. Plus că trebuie să te pregătești fizic, având în vedere că sunt urcate pe munte. Dar merită. Merită fiecare suflare și fiecare picătură de sudoare care îți iese prin pori, crede-mă pe cuvânt. 

     

   

    În Cinque Terre mi-am făcut și prieteni noi. Mai exact un prieten nou, locuitor al orașului La Spezia, foarte aproape de Pisa. Cum? Ne oprisem undeva lângă bărcile de mai sus să admirăm peisajul+ să ne ofticăm că nu am fost îndeajuns de inspirați să ne luăm costumul de baie la noi. Și ce să vezi? Un grup de tineri se urcase pe una dintre stânci. Eu, tumblristă fiind, deja vedeam săriturile lor în niște poze tumblrish și i-am și zis tatei că asta urmează să facă. Desigur, el, necunoscător fiind, nu m-a crezut. Ba eu chiar am vrut să pun pariu și Doamne, ce mă oftic că nu am făcut-o. Pentru că au sărit. Și au sărit atât de frumos încât mi-aș fi dorit să ma arunc și eu... Dar nu, m-am rezumat doar la a le face poze. Au fost super funny și la sfârșit am văzut că merg înapoi spre plaja improvizată(fără nisip, doar beton și stânci), așa că am profitat de ocazie să le spun că am apucat să imortalizez momentul și că mi-ar face mare plăcere să le trimit pozele. Iar Italiano, așa cum l-am trecut în telefon,  a fost foarte deschis și uite așa am păstrat legătura și încă vorbim, ocazional. Desigur, nu voi posta pozele cu ei pentru că nu am acordul lor.

//să vă aduc aminte cât de mici pot fi străduțele italienești? Îndeajuns de mici încât eu sa pot face asta :) \\

La Pisa am avut același ootd ca în Firenze(vezi postarea anterioară), iar în Cinque Terre: top negru Bershka, blugi scurți Bershka, sandale din Veneția, geantă Massimo Dutti(am fost de nedespărțit, se pare), ochelari de soare H&M.

To be continued...

Eu nu mai pot! #travelerlife

   Ştiu că aşa se face şi că despre asta ar trebui să scriu, dar nu pot! Jur. Am încercat, în postările trecute, ți-am povestit în detaliu, am pălăvrăgit o grămadă despre ce şi unde, dar gata. Nu-i de mine şi basta!
   Despre ce vorbesc? Despre travelling posts la propriu. Nu-ți pot povesti despre ce să vizitezi sau ce să faci când ajungi într-un oraş, pentru că nici pe mine nu mă pasionează asta când citesc un alt blog.
    Aşa că, de acum înainte o să-ți povestesc despre ce-am purtat, ce mi-a rămas mie întipărit în minte din acel oraş şi promit să fiu mai promptă, pentru că am cam lălăit-o cu #travelerlife ăsta. Așa că scuză-mă, dar asta e!

     Revenind la oile noastre, după Veneția am ajuns la Verona şi Florența..
     După cum spuneam, am pierdut destul de mult timp la Veneția încât să nu mai ajungem la casa Julietei. Aşa că, ajunşi în oraşul personajelor lui Shakespeare, ne-am oprit să mâncăm pentru prima dată după ceva timp o pizza de la mama ei și să ne plimbăm printre străduțele vechi ale orașului.

//același outfit ca în Veneția, vezi postarea anterioară\\

     A urmat Florența, unde am şi rămas peste noapte. Şi deşi am prins o vreme destul de urâtă, este acum oraşul meu de suflet. Arhitectura e exact pe gustul meu, iar atmosfera, pe care reuşeşti să o simți chiar şi în cele mai aglomerate zile de august, te duce cu gândul la Renaştere. Şi ar fi şi cazul, având în vedere că este considerat oraşul în care s-a născut această perioadă.
     Deși ne-am plmbat vreo 6 ore pe aici, ce îți pot spune eu, ca o fashionistă despre care deja ştii multe, Museo di Gucci din piața centrală este perfect. Întins pe 3 etaje, cu care mai de care genți şi haine, păstrate încă de la începuturile casei de modă, te lasă fără cuvinte. Bine, asta doar dacă eşti de-al meu sau, cum s-ar spune, dacă practici sportul ăsta numit fashion cu drag şi des. Îmi pare totuşi rău că nu am putut face nicio poză din cauza bodyguarzilor care îți interziceau cu desăvârşire să faci un asemenea lucru. Şi crede-mă că nu erau puțini pe acolo...
   

   Cum îți ziceam, sunt moartă după modă şi tot ceea ce înseamnă ea, aşa că în momentul în care am intrat în camera cu rochiile scumpe făcute recent pentru diferite celebrități ale Hollywood-ului, am înlemnit. Fix la intrare era rochia făcută în mod exclusiv pentru Blake Lively, pe care a şi purtat-o în reclama pentru parfumul Gucci Première în vara lui 2014. S-ar putea să o știi pe Blake ca Serena van der Woodsen din Gossip Girl sau ca Bridget Vreeland din The Sisterhood of the Traveling Pants. Da, eu o ador și tocmai de asta, când am văzut rochia pe care oricum o admirasem din poze, am simțit cum mi se înmoaie picioarele. La propriu. Tremuram, ca să-mi înțelegi mai bine nebunia.

//Museo di Palazzo Vecchio\\

//Museo di Palazzo Vecchio\\

//Museo di Palazzo Vecchio\\

//Museo di Palazzo Vecchio\\

//Museo di Palazzo Vecchio\\

//priveliștea din vârful Museo di Palazzo Vecchio\\

//perete de ciocolată\\

La Firenze am ales să port: tricou ZARA alb, hanorac Abercrombie& Fitch, blugi skinny A&F, vanși Slip On, geantă Massimo Dutti și, inevitabil, părul meu roz. :)

  Soon: poze din Pisa şi Cinque Terre, cele 5 sate rătăcite din munții Apenini :)