Și cum ziceam, am ajuns și la Pisa în aceeași zi cu Firenze. Aici am dormit, la o vilă, afacere de familie. Sincer vă spun că acest tip de cazări din Italia sunt super drăguțe și intime, perfecte dacă ești mai obosit decât un soldat venit din război. Și crede-mă că ești, dacă faci un maraton de muzee și străduțe italienești la care oricum ajungi să visezi toată noaptea.
Nu am apucat să vizităm prea mult Pisa pentru că era deja târziu, iar a doua zi ne așteptau cele 5 sate ascunse. Așa că am admirat turnulețul care „stătea să cadă”, ne-am plimbat printre străduțe și am mâncat, desigur. Păi se putea? :)
Acolo am primit și primele complimente de la niște străini. Adică deși multă lume întorcea capul după părul meu roz magenta(la vremea aia), niciodată nu fusesem oprită până atunci. Un grup de fete de 17-18 ani, poate 20, why not, m-au oprit pe stradă, întrebându-mă cum am reușit să îmi fac acea culoare extravagantă. Ei bine, o să vorbesc și despre asta pentru că multă lume mă întreabă, mai ales de reacții și de cum nu mi s-a degradat părul după ce a fost atât de chinuit, recunosc, doar pentru a-mi satisface mie răsfățul.
Revenind la oile noastre, după Pisa și turnul ei înclinat, am fugit la Cinque Terre, prima oprire mai lungă din vacanța noastră. Mai lungă însemnând de două zile, ca să ne înțelegem.
Cinque Terre, tradus, înseamnă Cele cinci pământuri, referindu-se la cele cinci sate: Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola și Riomaggiore. Ele se află între Pisa și Genova, în munții Apenini. O, Doamne, locul acela este Raiul pe Pământ, jur. Casele colorate, palmierii, vinul La Sciachetrà(specific locului) și foccacia, care, apropo, este originară tot de acolo, nu se compară cu niciun zgârie nori, mai ales dacă sunt „simțite” toate în același timp.
Dacă ești norocos și prinzi vreme bună, te poți plimba cu vaporașele turistice care au opriri dese în fiecare sat, ceea ce și este recomandat pentru că priveliștea de pe mare a caselor ascunse în munți este de vis. Sau dacă nu, cum ni s-a întâmplat nouă, poți lua trenul care are și el oprire în toate cele 5 locuri. Singurul lucru de menționat este că în Corniglia nu există port, deci nici bărcile/ vaporașele nu pot opri acolo. Plus că trebuie să te pregătești fizic, având în vedere că sunt urcate pe munte. Dar merită. Merită fiecare suflare și fiecare picătură de sudoare care îți iese prin pori, crede-mă pe cuvânt.
În Cinque Terre mi-am făcut și prieteni noi. Mai exact un prieten nou, locuitor al orașului La Spezia, foarte aproape de Pisa. Cum? Ne oprisem undeva lângă bărcile de mai sus să admirăm peisajul+ să ne ofticăm că nu am fost îndeajuns de inspirați să ne luăm costumul de baie la noi. Și ce să vezi? Un grup de tineri se urcase pe una dintre stânci. Eu, tumblristă fiind, deja vedeam săriturile lor în niște poze tumblrish și i-am și zis tatei că asta urmează să facă. Desigur, el, necunoscător fiind, nu m-a crezut. Ba eu chiar am vrut să pun pariu și Doamne, ce mă oftic că nu am făcut-o. Pentru că au sărit. Și au sărit atât de frumos încât mi-aș fi dorit să ma arunc și eu... Dar nu, m-am rezumat doar la a le face poze. Au fost super funny și la sfârșit am văzut că merg înapoi spre plaja improvizată(fără nisip, doar beton și stânci), așa că am profitat de ocazie să le spun că am apucat să imortalizez momentul și că mi-ar face mare plăcere să le trimit pozele. Iar Italiano, așa cum l-am trecut în telefon, a fost foarte deschis și uite așa am păstrat legătura și încă vorbim, ocazional. Desigur, nu voi posta pozele cu ei pentru că nu am acordul lor.
//să vă aduc aminte cât de mici pot fi străduțele italienești? Îndeajuns de mici încât eu sa pot face asta :) \\
La Pisa am avut același ootd ca în Firenze(vezi postarea anterioară), iar în Cinque Terre: top negru Bershka, blugi scurți Bershka, sandale din Veneția, geantă Massimo Dutti(am fost de nedespărțit, se pare), ochelari de soare H&M.
To be continued...
No comments:
Post a Comment